Fotbalul, rapidiştii şi ardelenii

Am fost de curând la un meci din Liga I. Nu mai fusesem de ceva vreme. Juca Rapid. În Ardeal. Nu mă aşteptam să văd cei mai inteligenţi oameni pe stadion. Şi aşteptările nu mi-au fost înşelate. Meciul a început cu un moment de reculegere în memoria victimelor din Japonia. Toată lumea stătea în picioare în linişte deplină. Liniştea a fost întreruptă de un suporter bucureştean tipic, care a prins momentul potrivit pentru a fi auzit de un stadion întreg şi a strigat cât l-au ţinut plămânii. Şi ce credeţi că a strigat? A citat din Kafka? Probabil vă întrebaţi cine pula mea e Kafka şi la ce echipă joacă. Irelevant. Ca să nu vă mai ţin în suspans, nu a citat nici din Kafka şi nici din alţi fotbalişti, ci a strigat: “Muie Steaua!”. Aşa, din respect pentru japonezii ucişi. Nu cred că e nevoie să vă spun că pe toată durata meciului, galeria Rapidului s-a rezumat la a înjura Steaua şi Dinamo în loc să încurajeze propria echipă.

Cel mai înjurat om a fost, ca de obicei, arbitrul. Asta nu surprinde pe nimeni. Ceea ce m-a surprins însă, a fost creativitatea de care au dat dovadă oamenii veniţi la stadion. Ca un exemplu, într-un moment de linişte un suporter a strigat: ” Şumudică – pulă mică!”. Un cor de râsete în jurul celui care a strigat. Nimic ieşit din comun până aici. Doar că în următoarele 5 minute s-au auzit scandări de genul: “Grigorie!!! Ai pula mică!”, “Şumudică, ce pulă mică ai!!!” sau “Herea, tu ai pula mai mică ca Şumudică!”. Papagalii au crezut că, dacă lumea a râs la primul retardat, vor avea şi ei clipa de glorie în care îi va lua cineva în seamă. Nimeni nu a mai râs. Asta îmi aduce aminte de copiii mici şi de maimuţe.

Fără nicio legătură cu Rapidul, un stol de ciori a trecut pe deasupra stadionului. Şi nu a trecut neobservat.

Cel mai aşteptat Articol din ultimele 2 minute şi 32 de secunde

Toată lumea Îl aşteaptă cu sufletul la gură. Nimeni nu mai respiră. Unii deja devin vineţi. Unii leşină. Totuşi, nimeni nu are curajul să mişte un muşchi sau să scoată un sunet. Cum ai putea să scoţi un sunet fără să mişti niciun muşchi? Irelevant. În aceste momente de tensiune maximă nu mai contează. Cel mai important e să apară Articolul. Când doar aproximativ 24,2% din cei prezenţi mai sunt conştienţi, apare! E El! Articolul! Când îl văd, din audienţa rămasă mai leşină 8,4%. Aşadar din cei prezenţi de la început doar 15,8% Îl vor putea auzi. În acel moment, Berilă ridică mâna spre cer, astfel încât unghiul dintre mâna lui şi corpul celui mai apropiat ascultator formează un unghi de 152 de grade.

-Dragi prieteni şi tovarăşi, zice Berilă solemn. Ne-am adunat astăzi aici pentru a citi acest deosebit de important articol, care ar putea schimba cursul istoriei, ar putea defini noi teorii referitoare la originea universului, ar putea schimba în totalitate relaţiile sociale aşa cum le ştim noi astăzi şi ar putea dovedi lipsa unei puteri divine. Chiar dacă aţi mai rămas doar 15,8%, vă rog să răspândiţi cele care vor urma a fi spuse, aşa cum apostolii au răspândit cuvântul Mântuitorului. Şi acum, pregătiţi-vă pentru că voi citi textul Articolului: “Cristi Brancu e ghei. Fuego e atât de ghei încăt i-o suge lui Cristi Brancu. Cristi Brancu bârfeşte despre cum i-o suge Fuego.” La auzul acestor veşti tulburătoare, leşină şi Berilă împreună cu toţi cei prezenţi.

Cel mai îndepărtat ţinut

Era odată un ţinut îndepărtat. Ca să vă faceţi o idee de cât de îndepărtat era acel ţinut, trebuie să ţineţi cont de următoarele:

Viteza luminii este egală cu 299 792 458 m / s.

Soarele s-a format aproximativ acum 4 570 000 000 ani.

Un an are 31 556 926 secunde.

Făcând un calcul simplu ne dăm seama că de la formarea soarelui, lumina acestuia a parcurs aproximativ 4.32346148 × 10²⁵ metri. Acel ţinut îndepărtat era atât de îndepărtat, încât prima rază de lumină a soarelui nu a ajuns încă în acel ţinut. Şi în acel ţinut erau doar prinţi şi prinţese. Printre prinţii din ţinutul unde erau numai prinţi şi prinţese şi care era atât de îndepărtat, încât prima rază de lumină a soarelui nu a ajuns încă în acel ţinut erau: Brancu, Măruţă, Bote, Becali, Fernando din Ţinutul Caransebeş, Adi din Ţinutul Vâlcea şi mulţi alţii. Printre prinţesele din ţinutul unde erau numai prinţi şi prinţese şi care era atât de îndepărtat, încât prima rază de lumină a soarelui nu a ajuns încă în acel ţinut erau: Simona Senzual, Daniela Crudu, Bianca Prinţesa Prinţului Bote, Secsi din Ţinutul Brăila şi multe alte prinţese neprihănite şi pure şi neprihănite. Şi acel ţinut atât de îndepărtat, încât prima rază de lumină a soarelui nu a ajuns încă în acel ţinut se numea Auşviţ.

No, cum unii ar duce ţiganii în deşert, aşa aş duce şi eu vedetele de la noi din ţară în ţinutul Auşviţ.

Criminali, hoţi, violatori şi Cristi Brancu

Mie mi se pare că legile sunt deosebit de blânde. Şi nu numai în România. În general în ţările civilizate. Mi se pare normal că oamenilor nu le e frică să comită crime. Nu păţeşti mare lucru. Stai câţiva ani închis, ai un pat, o mâncare călduţă şi un “tătic” care să umble toată ziua după fundul tău. Pentru mulţi probabil e mai bine decât acasă.

Care ar trebui să fie pedepsele? Ai făcut o crimă? Pac, te-am omorât. Dacă te-ai îmbătat şi ţi-ai omorât fratele pentru o sticlă de bere, te-am legat de un scaun şi te omorâm cu sticle de bere. Dar nu cu sticle normale. Cu pet-uri goale. Eşti bătut cu pet-uri goale până mori. O să dureze ceva întradevăr, dar e sigur că după asta nu mai omori pe nimeni. Ai furat? Pac, ţi-am tăiat un deget. Când ai furat destul şi am terminat cu degetele trecem la mâini. Ai violat? Pac, te-am violat. Cu o bâtă de baseball. De-a latul. Ai violat şi eşti popă? Pac, te-am violat. Cu o cruce de aur. De-a latul. Eşti Cristi Brancu? Pac, nu te violăm pentru că s-ar putea să-ţi placă, dar te băgăm la izolare. Oricum nu rezişti nicio zi fără bârfe. Pentru altfel de infracţiuni lucrezi în folosul comunităţii. Lucrezi ca Berilă. Ca în gulaguri. Asta ca să poţi să-ţi plăteşti chiria şi masa la închisoare. Cheltuieli mai puţine. Simplu. Asta pe lângă faptul că am putea să umblăm mai liniştiţi pe stradă.

Blogurile româneşti retardate

De ce ar vrea cineva să fie blogger dacă nu e în stare să scrie un text de 20 de cuvinte care să fie coerent şi fără greşeli? Pentru că majoritatea sunt nişte copii proşti şi frustraţi. E generaţia care nu citeşte nimic. Ei sunt de partea cealaltă. Ei scriu. Toţi oligofrenii cu muguri la puţă sunt artişti. Simt nevoia de a fi luaţi în seamă şi se apucă de scris. Copiază texte de pe alte site-uri, pun poze şi filmuleţe “funny” sau, cel mai grav şi mai trist, scriu chiar ei un text şi stau toată ziua în faţa calculatorului în speranţa că cineva o să comenteze pe blogul lor şi o să le spună cât de talentaţi şi de speciali sunt. Surprinzător, dar unii chiar au comentarii pentru că se adună câte o gaşcă de neînţeleşi şi se mângâie pe cap unul pe altul. Talentaţi nu aş putea să spun că sunt, dar cu siguranţă sunt speciali. Dar nu speciali în sensul în care cred ei. Sunt speciali în sensul în care e special Fernando de la Caransebeş (regret că tot trebuie să-l tot dau ca exemplu, dar de fiecare dată când mă gândesc la cineva retardat el e primul care îmi vine în minte; el e definiţia cuvântului retardat). Şi aşa se adună mai mulţi fernanzi sensibili şi plâng în cerc că lumea nu-i vrea şi că în fiecare zi îi bate ală cel mai mare din clasă. Normal că vă bate bă! Şi eu v-aş bate. Şi gunoierii v-ar bate. Şi Fernando de la Caransebeş v-ar bate. Măcar ală nu are pretenţii de intelectual.

Şi dintre toate aceste bloguri, de departe cele mai retardate sunt blogurile de poezii. Aici se adună în general reprezentanţi ai sexului fără coaie, adică fete şi ghei. Şi fac măcel. Măcelăresc limba română. Măcelăresc gândirea raţională. Măcelăresc conceptul de poezie. Măcar de s-ar măcelări între ei.

Şi după cum spunea Liviu Alexa (care în general nu mi-e simpatic) pe blogul lui asta e generaţia ce ar trebui sterilizată.

De ce e retardat Adi Arvunescu?

Cine e Adrian Arvunescu? Are “cel mai genial blog“. Are şi pagină de Wikipedia, de unde aflăm că el e “journalist, blogger, author, writer, scientist, critic, President of the Departmental Chess Association (A.J.S. Arges)”.

Şi face culturism. Şi are cont de hi5. Omul e genial, “exponenţial mai genial… decât toţi”.

Şi cu ce se ocupă retardatul în timpul liber? Comentează pe bloguri, scriind : “Muie la iehovisti, mormoni si atei!”(gugăl it).  Mare lucru, veţi zice. Doar nu e primul troll. Dar e şi un bun moderator. Pe propriul blog schimbă comentariile care nu-l avatajează în “Adi, eşti cel mai genial!”.

Bun. L-am prezentat. Acum stau şi mă gândesc cum poate un asemenea cocostârc ghei speriat de propria umbră ca maicuţele de pulă să ajungă “President of the Departmental Chess Association (A.J.S. Arges)”.  Poi cum? Prin tăticu. După informaţiile găsite, asta chiar pare adevărat. Pe urmă am aprofundat căutarile pentru a vedea de unde şi până unde e “scientist”. Am găsit o lucrare de aproape 200 de pagini, al cărui autor este, despre cercetările derulate de-a lungul a trei ani şi jumătate, în care a depus o muncă titanică, împreună cu specialişti din domenii ca microbiologie, chimie anorganică şi aviaţie, pentru a-şi căuta pula. Nu a găsit-o, dar a demonstrat, utilizând teoreme ale fizicii cuantice, că ar putea să existe. Cercetările au fost întrerupte pentru ca “writer”-ul să scrie o carte cu titlul: “Implicaţiile sociale şi psihologice ale existenţei doar la nivel teoretic a pulii la om”.

Voi cu ce credeţi că seamănă gibonul epileptic?

Some content on this page was disabled on February 2, 2017 as a result of a DMCA takedown notice from Adrian Arvunescu. You can learn more about the DMCA here:

https://wordpress.com/support/copyright-and-the-dmca/

Tembelizor

Stau în pat ca Berilă şi mă uit la televizor. Cu o bere în mână şi cu o mână în pantaloni mă uit la un film cu Jet Li. Când să-i bage mafioţii mâna la Jet Li în prăjitorul de pâine… publicitate. “Mnezăii mamii lui de Felix şi Cain şi Abel şi… şi… şi NOEEE!!!”, zic eu calm. Scot cu un gest brusc de arcaş mâna din pantaloni şi iau telecomanda. Dau să mut de pe antenă. Steven Seagal pe proteveu, Lady Caca pe emtivi, Babi Minune pe taraf, Fernando de la Caransebeş pe canalde, Lady Caca pe iutivi, Simona Senzual pe acasă, Lady Caca pe vehaşunu, unu care mănancă viemi pe descopery, unu mâncat de viermi pe neşonălgeograficcenăl, Lady Caca pe atomic, Dumnezo pe trinitas, Lady Caca pe etno… “Mnezooo!!!”, zic eu calm, mai iau o gură de bere şi dau înapoi pe antenă să văd cum îi prăjesc mafioţii mâna la Jet Li. Măcar din asta învăţ ceva: cum să-i prăjeşti mâna la Jet Li.